Din indepartata copilarie ce imagini va vin in minte?
Un spatiu, cu totul altul, de verdeata sau de prospetime si de aur; un loc sacru, erau intr-adevar imagini de paradis. Ceea ce m-a impresionat, era atmosfera, o atmosfera paridiziaca, acel verde, acel verde auriu. Si apoi linistea, linistea absoluta. Iar eu patraund in acea zona, in acel spatiu sacru. Spun "sacru" fiindca spatiul avea o calitate cu totul deosebita; nu avea nimic profan, nimic cotidian.
M-a izbit culoarea. Era intocmai ca intr-un strugure. Era foarte cald si o lumina extraordinara, filtrata insa prin perdele. Lumina era verde...
Intr-adevar am avut impresia ca, deodata ma aflu intr-o boaba de strugure.
Nu era universul meu de toate zilele, cu tata, cu mama, fratele, curtea, casa...Nu, era cu totul altceva. Era ceva paridiziac. Un loc neingaduit inainte, si care apoi a devenit din nou neingaduit.
In memoria mea, a ramas un lucru cu totul neobisnuit, L-am numit mai tarziu"paridiziac", cand am invatat cuvantul. Era nostalgia unui spatiu pe care l-am cunoscut candva, un spatiu care nu mai semana cu nici o alta incapere.
Am inteles ca ma aflam, intr-un cu totul alt spatiu si ca traiam cu totul altceva. Dovada ca acesta amintire m-a obsedat.

"Incercarea labirintului " Claude-Henri Roquet

Loading more stuff…

Hmm…it looks like things are taking a while to load. Try again?

Loading videos…