Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

-----------------------------------

HAURÍEM

(Trad. Radu P. Giurgiu i Josep Porcar)

Hauríem de néixer vells,
de venir savis al món,
de ser capaços d'escollir el nostre destí,
de saber, des de la primera cruïlla, quins camins agafar
I que irresponsable fos, només, l'afany d'anar massa lluny.
És així com, en fer-nos més i més joves, caminant,
Madurs i poderosos arribaríem a la porta de la creació,
La travessaríem per entrar a l'amor adolescents,
I seríem infants en el naixement dels nostres fills.
No obstant, ells serien aleshores més vells que nosaltres,
Ens ensenyarien a parlar, ens bressolarien per dormir,
I nosaltres desapareixeríem lentament, més petits cada vegada,
Com el gra de raïm, com el gra de pèsol, com el gra de blat...